Intru in Starbucks; undeva pe terasa ma asteptau doi prieteni. Ma lovesc de casier care dupa 2-3 minute de tratative cu ceva superior de-al lui ma intreaba pe un ton destul de respectuos ce vreau. Dupa ce am consultat lista de preturi afisata in spatele acestuia pe perete, incercand sa deslusesc caracterele prin parul mare si stufos al angajatului, ma hotarasc ca imi iau o Ice(d) Shaked Coffee. Cand ii spun tipului ce vreau apare o tipa (cred ca era de nationalitate americana, dar nu bag mana in foc, ceva trainer) cu accent foarte ciudat care ma intreaba intr-o englezo-romana (choose one, pick one woman!) ce sirop vreau. Ii zic ca vreau sirop de caramel. Achit, iau bonul, ma duc si astept cca. 2-3 minute la capatul standului, mi se da cafeaua in scarba de catre fata care nu stia romana bine. Ma chinui sa imi dau seama pe unde pot sa urc pe terasa, imi dau seama pana la urma, iar, intre timp, a inceput sa imi picure in cap ceva de pe tavan (w0rd). Tare, oricum.
Jumatate de litru de cafea, din care am luat 3 guri. “Cafeaua” avea un gust execrabil, mizer, un miros acru si intepator. Nu puteai defini ce naiba mi-au dat aia acolo pentru 8.2 lei. Era un fel de apa cu lamaie si cu “aroma” de borhot. Mi-a lasat un gust nasol rau de tot in gatlej. Niciodata nu m-am spalat pe dinti la ora 17, azi s-a intamplat.
Nu recomand Starbucks Romania, cel putin la Cluj-Napoca. Nu sunt un pretentios, dar, cei de-acolo si-au batut joc de mine. La un moment dat, localul fiind nou, ma gandeam sa le las un feedback pe ceva servetel si sa il arunc peste tejghea in drumul spre iesire. N-am facut-o si imi pare rau. Le-as fi sugerat multe produse din carne.
Am mai avut o experienta cu Starbucks anul trecut, de data asta in Munchen, dar, a fost una de bun augur, servirea fiind ireprosabila si gustul excelent. Fara mizerii si stomac intors pe dos. Poate se face ceva in privinta asta si in Romania. Sper… sa nu am crampe.